ȚIGANUL POCĂIT, DE ANTON PANN, TRADUCERE ÎN ȚIGĂNEȘTE

Poemul satiric și moralizator deopotrivă pe care am ales să-l traduc în romani, prezintă unele finețuri specifice minții infractorului ajuns la strâmtoare, omul care oscilează între foame și credință. Astfel, versul vedeți, gardul după curcan, ne arată că țiganii nu priveau curcanul din afara gardului, ci din interiorul curții, adică ei deja erau în toiul furatului, iar gardul nu era vreun obstacol. Versetele contradictorii, nici să-l luați, nici să-l lăsați, nu vreau păcat, dar dați-mi toată partea din curcan, însă schimbată pe carne de pește, care este de post, după cum se știe, ilustrează așa cum am zis, ipocrizia, împletită cu o cunoaștere subtilă a canoanelor creștine. Anton Pann sintetizează genial dorința de metanoia, pocăință a oricărui om, dar aceea de la sfârșitul vieții. Practic, țiganul lui Anton Pann, nu este un simplu hoț, este un filosof, dar și un teolog totodată. Găinarul, căci există rasa țiganilor găinari, sau khainiari, este un tip inteligent, care vrea să-și înșele cugetul că el este un om cuvios, care postește chiar dacă a furat, își sfătuiește de „bine” tovarășii de păcate, și chiar își întărește postul prin jurământ. Mie mi se pare genial motivul cărnii de pește, dar și viziunea gardului de după curcan. Este un poem savuros.

Pann

 

O Rom o pokăime
“Vedeţi, zise un ţigan,
Ăl gard după ăl curcan
D-acolo nici să-l luaţi,
Dar nici iară să-l lăsaţi
Eu nu voi să am păcat
Să ziceţi c-am îndemnat.
Dar împărţind ca între fraţi
Partea mea tot să o daţi,
Dikhen, phendeas îk romoro,
Ko’ia bar pala kova piblerauno?
Othar ci te na len les
Tale ci te na mukăn les
Me ci kamau te avel man bezăhh
Te phenen kă me sikiardem.
Tale hulavindoi sar mashkar phrala
Mînrî rig sea te den mangă la.
Şi fiindcă sunt jurat
Să nu mănânc de furat,
Să mergeţi să o schimbaţi
Şi pe peşte să o daţi,
Că sunt bătrân şi mă păzesc
Şi voi să mă pocăiesc.”
Thai anda’ kă sîm solahadino
Te na hhav chordino
Te jean te paruvenla
Thai pe masheste te denla,
Kă phuro sîm thai arakhav man,
Thai kamava te pokăisarau man.
Câţi sunt aşa pocăiţi
Şi de rele părăsiţi,
Ei ca de foc să păzesc,
Dar pe alţii povăţuiesc
A face rău neîncetat,
Gândind că nu e păcat,
Dar, vai! când se dovedesc
Dopotrivă pătimesc.
Kola so sile pokăime,
Thai nasulendar mukline,
Von sar yagiatar arakhăn pen,
Thai averen sikiaren
Nasul te keren sadayek
Pakiaindoi kă na-i bezehh,
Tale, kuku! Kana si dikhline
Sea kadea dukha sile.
Reclame

BALADA ADEVĂRURILOR FALSE DE FRANÇOIS VILLON, TRADUCERE ÎN ROMANI

Balada adevărurilor false E gili le hohamne chachimatengi
Traducere în română de Marian Cîrpaci
Nu’i om ferice ca flămândul, Na’i sar o bokhalo manush loshalo,
Nici serviciu ca de la dușman, Chi vastesko-dinimos sar o biamal,
Nici praznic bun ca o căpiță de fân, Chi sar o sulun shibiate habe lashio,
Nu’i grijă ca de la somnoros, Na’i dikhimos sar k’o lindralo,
Nici milă nu-i fără de o crimă, Ci kovlo-ilo bi mundardimo,
Nu’i siguranță ca la înfricoșați, Na’i mishtimos sar ka’l daravdine,
Nici credință ca la apostați, Chi pakiaimos sar ka’l bengaile,
Nici minte clară ca la iubăreți. Chi goghi uji sar kao dehiarde.
Nu sunt nașteri mai multe ca în băi, Sar naiarlinende na’i but bianimata
Nici nume bun ca al exilatului, Chi lashio anau sar le shiude themestar,
Nici râs ca ăl de după lovitură, Na’i asaimos sar kuko paloa mardimos,
Nici laudă ca cea când datoria-i ștearsă, Chi ashar sar kuko kan’o ujilimos khoslo’i,
Nu’i dragoste curată ca cea din lingușeașă, Ujo kamimo’ sar o charavdimo’ na’i,
Nici întâlnire ca la nenorocoși. Chi malaimaski baht sar ka’l bibahtale.
Nu’i adevăr ca în minciunele, Nai chachipe sar o hohaipe,
Nici minte clară ca la iubăreți. Chi godi vuji sar ka’l kamade.
Nu’i odihnă ca viața cea cu griji Na’i pochinimos sar o dukhado jivimos,
Nici respect ca înjurătura, Nai pakiv sar o akushimos,
Nu’i cheltuială ca cea cu bani calpuzi, Chi kinimos sar dova le hohamne loventsa,
Nici sănătate ca buhăiala, Chi sar o phukiardo sastevesto.
Nici curaj eroic ca la aceia lași, Chi tromalo ilo sar ka’l daravane,
Nu’i sfat mai bun ca cel de la nebun, Nai phendimos lashio sar yekhă dilestar,
Nici tihnă ca cea de la nevasta guralivă, Chi shandimo’ sar ratavalia jivliako,
Nu’i minte clară ca la iubăreți. Na’i goghi vuji sar ka’l kamade.
Adevărul, ești gata să-l auzi? Chachimas, kan situ te shunes?
Doar în boală este bucuria, Ande nasfalimaste ferdi s’o loshalimos,
Într-o scrisoare este tragedia, Ande’k patrin s’o rovimos,
Om laș numai cavalerul, Daravno manush ferdi o mardiari,
Sunet oribil este melodia, Sîli jiungalo bashimos e gili,
Bine sfătuit ca de la ăl îndrăgostit. Sar ka’l kamade nai godi vunji.
Referinţă Bibliografică: 
Balada adevărurilor false de François Villon, traducere în romani / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

LECȚIA DESPRE CUB, TRADUCERE ÎN ROMANI

O sikimos pa o kubo
Lel-pe îk kotor barăsko,
cholvel-pe îkhia rateski kopidiasa,
strafiniarel-pe le Homereski yakhiasa,
randel-pe strafinența
ji kana o kubo anklel bidosh.
Pala kodea chumidel-pe bigindivar o kubo
kire mosa, avrengere mosa
thai buter le mosa la rainiako.
Pala kodea lel-pe îk kopal
thai yekhal ikhiarel-pe îk kunj le kubesko.
Savore, tale savore phenena:
-So kubo bidosh avileasas kadaua
Te na avileasas lesko kunjo ikhiardino.
This poem was written by the romanian poet Nichita Stănescu and translated in the gypsy language by Cîrpaci Marian Nuțu.
Referinţă Bibliografică: 
Lecția despre cub, traducere în romani / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

BOKH THAI TRUSH- FOAME ȘI SETE

Bokh thai trush
Kana bokhalo simas halem bokh,
Kana trushalo somas pilem trush,
Kana lindralo simas sutem bilindri,
Kana nango simas huriavdilem nangimasa
Kana shil sasmange tatilem ivesa
Kana kingo simas shukilem brishindesa
Kana nasvalo somas sastilem nasvalimasa
Kana bokh sasmange hauas lila
Kana trush sasmange piauas o pani
brishindestar kai perelas pe lila.
Kana lindralo somas, suno dikauas ke sima them
Ke pale ande India gelem.
Kana nango somas mire gada sas le patriya le pushtikenge
Shudro sas mange ivende, tatiaus le janimasa.
Nasvalo somas, mire draba sas o drabarimos.
Man sima mire ilesko prinjandipe, e ROMANI shib
Tumen kashtalena so si-tumen?
O chorimos amare ROMane anavesko?
Kurau-tume!
Foame și sete
Când înfometat am fost am mâncat foame,
Când însetat am fost, am băut sete,
Când mi-era somn, dormeam în nesomn,
Când eram dezbrăcat, m-am înțolit cu goliciunea,
Când mi-era frig, mă încălzeam cu zăpada,
Când eram ud, mă uscam cu ploaia,
Când eram bolnav, m-am vindecat cu boala,
Când mi-era foame, mâncam cărți,
Când mi-era sete, beam apa ploii
Care cădea pe cărți.
Când mi-era somn, visam că am patrie,
Și iarăși în India am mers.
Când eram gol, hainele mele erau paginile cărților,
Frig mi-era iarna, mă încălzeam cu cunoașterea.
Bolnav am fost, medicamente mi-a fost cititul,
Eu am cunoașterea inimii mele, limba Romani.
Voi kashtaleilor ce aveți?
Furatul numelui nostru de ROMI!
Kurau-tume!
Kashtale- urmașii foștilor sclavi/țigani. Țigan putea fi orice rasă intrată în starea de sclavie.
Mister Ronald Lee, a native Romani speaker, living in Canada, wrote in his book Das duma Romanes, at the page 218, the old tradition of gypsies regarding the Rom wich does not know the Romani language:
Rom bi shibako nai Rrom- A Rom without tongue is not a Rom (i.e. a Rom who doesn`t speak Romani is not a Rom)
The gypsies wich dont speak the Romani language are called Kashtale:
Wo si Rrom kashtalo- he is a wooden one (unable to speak Romani).
Nai chache Rroma, Kashtale si- They are not real Rroma. They are wooden ones. Rrom Kahstalo would be Rrom bi-shibako. (Ronald Lee, page 164)
Can be found online in the same book of Mister Ronald Lee.
Referinţă Bibliografică: 
Bokh thai trush- Foame și sete / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016.Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

O ROM THAI O LOLO MACHIO- PEȘTELE ȘI ȚIGANUL

O rom thai o lolo machio- peștele și țiganul
Phanglimos nai mashkar lende!
O lolo mashio jeanel
O them kai leski dei kărdea-les,
O rom na jeanel kana them si les.
Bisterdia o rom vi o anau le themes.
Del duma o rom e shib kodole themeski,
Tale bisterdia lesko anau.
O lolo mashio si mai goghialo le romestar!
Sostar? Ke o lolo mashio jeanel kai leski dei
Kărdia-les, thai jal palpale othe te merel.
Thai te kărel aver lole mashiore.
Thodia O DEL ik baro janipen ando lolo macho.
Nai les shib le mashes, tale jeanel kai si lesko them
Le romes si les e romani shib, ta na ashunel lako mui
Phirel sar mato thai merel athavdo, bi te janel ke
Ando svako ghes lesko them India akharel-les la romaniya shibiasa.
Zuralo o lolo mashio, bigogiako o rom!
Ik buki si yek ande lidui,
vi o rom, vi o mashio meren hale.
O mashio ande o len kai leski dei biandea-les,
O rom silo halino peskere romendar, ande gajikane thema.
Legătură nu e între ei!
Somonul știe
Țara unde mama lui l-a făcut
Țiganul nu știe nici dacă are țară.
A uitat țiganul și numele aceleli țări.
Vorbește țiganul limba acelei țări,
Dar a uitat numele ei.
Somonul este mai inteligent decât țiganul!
De ce? Pt. că somonul știe unde mama sa
L-a făcut, și merge înapoi acolo să moară
Și să facă alți pui.
A pus Dumnezeu mare înțelepciune în somon.
Nu are limbă peștele, dar știe unde este țara sa,
Țiganul are limba romani, dar nu ascultă vocea ei,
Umblă ca un bețivan și moare înșelat, fără să știe că
În fiecare zi patria sa India îl cheamă prin limba sa romani.
Puternic somonul, fără minte țiganul!
Un lucru le este comun celor doi,
și peștele și țiganul mor mâncați.
Peștele în râul unde s-a născut,
Țiganul este mâncat de propria sa etnie, în țări străine.
Salmon spend their early life in rivers, and then swim out to sea where they live their adult lives and gain most of their body mass. When they have matured, they return to the rivers to spawn. Usually they return with uncanny precision to the natal river where they were born, and even to the very spawning ground of their birth. It is thought that, when they are in the ocean, they use magnetoception to locate the general position of their natal river, and once close to the river, that they use their sense of smell to home in on the river entrance and even their natal spawning ground.
Referinţă Bibliografică: 
O rom thai o lolo machio- peștele și țiganul / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN

Al treilea război mondial se terminase. Parisul se reorganiza încet, oamenii încercând să pună pe un făgaș normal viețile lor dezorientate. Doar țiganii din România păreau că nu au probleme, pentru ei viața fiind un război continuu de secole. Se dovedeau a fi un ajutor de neprețuit pentru parizieni, pentru prima dată în viața lor. Ajutau la ridicarea dărâmăturilor, sperând că vor găsi vreun obiect util. Dar ca de obicei, doar fierul vechi era aurul pe care îl mai puteau vinde la rematurile franțuzești. Centrele de colectare înfloreau datorită reconstrucției Parisului, țiganii fiind muncitorii neobosiți, colectând aluminiu, fire de cupru, fier vechi și orice altceva mai puteau găsi printre dărâmături. Însă dorințele tuturor țiganilor magnetizau cea mai semeață construcție care supraviețuise proaspătului război, Turnul Eiffel. Era de fier! Fierul pentru romi este sacru, încărcat cu puteri magice. Doar primii fierari ai Indiei au fost strămoșii lor! Țiganii aveau gustul metalului nobil în sânge. Hemoglobina țigănească avea se pare, mai multă concentrație de fier decât la alte națiuni. E drept că Turnul Eiffel nu scăpase complet neatins de dronele inamice. Era lovit în mai multe locuri pentru că toate telecomunicațiile se serveau de turn ca de o imensă antenă. Conștiința colectivă a țiganilor tânjea către o faptă măreață care să le aducă glorie internațională. Să poți vinde la fier vechi Turnul Eiffel era într-adevăr o faptă epică, o adevărată saga care ar fi imortalizat pentru totdeauna numele țiganilor. Demult doreau să taie Turnul Eiffel, dar nu din lăcomie, trecuseră demult de stadiul ăsta, se rafinară, doar erau parizieni. Aveau nevoie de faimă herostratică (1). Dar ei nu aveau baza doctrinară care să le ofere motive istorice, filosofice și morale pentru o atare temerară întreprindere. Dar eu, eu aveam. Eram singurul dintre ei care știam că turnul fusese construit cu fier românesc de la topitoria Reșița, odinioară cea mai mare topitorie de fier din Europa. Doar eu știam că în topitorie lucraseră și țigani, și după legea țigănească, avem dreptul să vindem Turnul Eiffel, pentru că strămoșii noștrii au muncit și ei la turnarea elementelor turnului. Doar se știe că există o legendă că pe fiecare element al turnului scrie că a fost făcut în Reșița. Țiganii din Reșița dacă ar fi aflat, imediat ar fi avut pretenții de dărâmare, pe ei nu i-ar fi interesat dacă legendele sunt adevărate. Și apoi dacă este adevărat că inginerul Eiffel ar fi construit turnul cu ajutorul tehnologiei inventate de Gheorghe Pănculescu, un inginer român, pentru romi ar fi fost de ajuns. Doar suntem romi din România, nu? Suntem cetățeni rromâni, și U.E. Dacă un român a făcut Eiffel-ul, apoi tot rromânii ar avea dreptul să-l dărâme! Toate aceste gânduri îmi sfredeleau creierul în timp ce treceam chiar pe sub celebra măgăoaie, care din când în când scârțâia pentru că avea o imensă cocoașă, semn al eroicei rezistențe contra unei ghiulele otomane. Vârful turnului înclina amenințător către clădirea Parlamentului. Avusesem o zi bună, căci găsisem o statuie de cupru a zeului Hefaistos. Lui Lepenis, directorul rematului la care vindeam de obicei, îi sticliră ochii văzând-o. Era ce-i drept frumoasă. Zeului îi lipsea un testicol, fapt pentru care directorul mă taxă cu o reducere din prețul cerut de mine. De mult mă întrebam cine i-o fi pus numele ăsta? Probabil că lipsa unui testicol l-a făcut să plătească mai puțin? Multe statuete din astea i-am adus eu… omul era un profitor, dar puteai face afaceri bune cu el. Îmi amintea de un personaj asemănător din Videle, Coșoi pe nume, patron de centru de colectare de fier vechi. Am intrat în tabăra țigănească unde se părea că se desfășura un kris- judecată țigănească. Judecătorul principal, Kar(2) pe nume, se străduia să le vorbească românește țiganilor de diverse caste, pentru că este știut că fiecare grai țigănesc are particularități specifice, și e mai ușor să vorbim românește. Vocea lui Kar răsuna:
-Fraților țigani și romi, pentru ca să reușim să tăiem turnul Eiffel, ne trăbă un om din interiorul puliticii franțuzești. Doar știm cu toții că așa merge treaba. Nu vă mai chinuiți degeaba…Știu că sunt 10.000 de tone dă fer, șî la 1 euro chilu, ajung banii păntru tot neamul țîgănesc și păntru puliticienii francezi…
Deodată ochii lui Kar se fixară asupra mea:
-Mo Ulise, ia zî că știu că tu ai citit mult șî-l cunoști pă patronul ăla francez dă ai zîs că-l cheamă ca pă mine, ai putea să-l întrebi dacă ne poate ajuta? Mai îl vrăjești tu cu cărțâle care le-ai citit.
– Kara Bareia, eu pot să vorbesc cu el, și m-am gândit și ce motiv să invocăm ca să putem vinde Turnul Eiffel. Dar trebuie să îmi dați și mie ceva bani, că va fi greu. ONGurile vor fi contra proiectului nostru, opinia publică va inflama opinia politicienilor…trebuie să brodăm o adevărată capodoperă, trebuie să-i convingem pe toți ăștia că ar fi bine să dărâmăm turnul.
-Mishto mo, îți dăm. Da vorbești cu Lepenis să ne angajeze pă noi, dacă câștigă contractul.
-Dacă câștigă contractul de dezafectare a turnului Eiffel, echipa țiganilor din Videle va tăia turnul, te asigur.
-Da, dar să știi că după ce-l tăiem, șî-l vom vinde la remat, îl vom fura de la acel remat șî-l vom vinde la altul. Noi vrem firele de cupru de la instalația electrică a Turnului Eiffel, că din cauza lor nu putem opera operele noastre la buzunarele turiștilor care vin să viziteze turnul.
Știam că așa procedează țiganii în Paris! Fură fier sau cupru, îl vând la un remat și noaptea îl fură și-l vând la alt centru de colectare. Prin metoda asta, e de ajuns să furi doar de vreo 3 ori pe an, și după aia rulezi metalul de la un centru de colectare la altul. Era la urma urmei, o afacere. Ce parcă românii nu rulează marfa și banii? Așa fac și țiganii, doar că ei au dus contabilitatea la noi culmi. Aceeași marfă vândută o fură și iarăși o vând la nesfârșit. Uneori uită țiganii la care centru au fost și ajung să vândă fierul de două ori la același centru de colectare! Dar cine se sinchisește, la câte centre de colectare sunt în Paris! Am luat 500 de euro de la Kar, și m-am dus la bordel. Vorba aia, ce a venit pe kar se duce pe miji (4).
Planul
Trupa lui Vili, fiul lui Rita, nepotul lui Damian, era mai ceva decât armata de samurai a Japoniei medievale. Tăiau țiganii țevile cele mai groase de la sonde cu pânza de bomfaier, fără cadru! Am văzut eu asta în anul 2012 când i-am chemat la mine acasă că aveam de tăiat un imens pătul de fier care mă deranja că ocupa prea mult spațiu. Băieții tăiau cu o pânză de bomfaier, țeava groasă de 8 mm cu diametru de 10 cm, în vreo 10 minute. Tăiau sonde țiganii de 20 de ani, se specializaseră la locul de muncă. Își întrețineau familiile din furtul fierului de la sondele dezafectate. Dacă se adunau 500 de țigani, Turnul Eiffel ar fi fost tăiat într-o noapte! Tăiat și vândut! Zece mii de tone de fier la 1 euro kilu ar fi zece milioane de euro. Ar lua Lepenis 1 milion, tovarășii lui sus-puși vreo 5 și ar rămâne două milioane pentru mine și Kar, omologul lui Lepenis. Celelalte două milione ar fi împărțite între samuraii țigănești. Calculul părea foarte bun. Dar pe cine ar trebui să gâdile Lepenis? Păi, pe ministrul Culturii, pe cel al Apărării, pe Primul Ministru obligatoriu și pe …Președinte?! Da,și pă ăsta! Avea un nume predestinat, adică Lefer. Nu, Lefter personajul lui Caragiale, nu! Îl chema Lefer- fierul. Mai fusese una, poreclită Doamna de Fier. Se pare că fierul are un destin politic…Poate să creeze mitologic o națiune. Da, națiunea țigănească și-ar putea dobândi faima internațională de Națiunea de Fier. Parcă Guța avea o melodie numită „Noi sîntem garda de fier”(3). Ăsta ar putea fi imnul trupei lui Vili în timp ce vor tăia turnul, și de ce nu, chiar imnul țiganilor. A doua zi m-am dus chitit la Lepenis. I-am zis:
-Lepenis, trebuie să tăiem turnul Eiffel. Ochii francezului se inundară de emoție, ochelarii prinseră a sclipi de parcă vedea deja fierul topit al turnului Eiffel. Trebuie, am continuat eu, să te duci la Ministrul Apărării și să-i spui că dacă nu tăiem turnul Eiffel într-o săptămână, va fi cu siguranță bombardat de inamici, doar este cunoscut world-wide apetitul lor pentru turnuri. Ministrului Culturii trebuie să-i spui că noua lume ar trebui construită fără simboluri culturale care denotă fierul din care sunt construite armele, și fără să provocăm sensibilitatea și labilitatea psihică a teroriștilor. Primul Ministru ar fi convins ușor de argumentele Miniștrilor Culturii și Apărării. Președintele ar supune la vot cetățenesc planul, dar asta ar duce la inflamarea opiniei mondiale. Inamicii ar afla din presă și ne-ar lua-o înainte oricum. Dacă îi spui asta Președintelui, el va renunța la a supune la vot public dezafectarea Turnului Eiffel, și ne va da nouă contractul de tăiere cu bomfaierul a turnului. Nu ar trebui făcută publică licitația, ca să nu vină și alte grupuri țigănești, că doar eu sunt arhitectul planului, și îi reprezint pe țiganii din Videle. Într-o singură noapte țiganii din Videle ar tăia Turnul Eiffel, l-ar transporta și l-ar vinde! Partea ta ar fi de câteva miloane de euro. Gândește-te numai la meritul de a fi inițiatorul dezafectării a ceea ce ar putea fi un pericol major pentru parizieni. Lepenis, întărit cu argumentele mele, spuse:
-Mon ami, je vou promets. Voi merge chiar acum la Ministrul Apărării. Te anunț telefonic când putem începe.
Timp de două zile cei 500 de samurai ai lui Vili s-au aprovizionat cu pânze de bomfaier, jugăre, polizoare diamantate și alte unelte de tăiat eficient fierul din Turnul Eiffel. Telefonul mult așteptat sosi, aveam confirmarea, însuși Președintele Franței dăduse ordin oficial de dezafectare a măgăoaiei lui Eiffel. Am adunat echipa denumită acum „Gardu De Fier” în onoarea manelei lui Guță, și am plecat înarmați să tăiem temeliile faimosului Turn Eiffel. Ne așteptau o armată de TIR-uri. Băieții începură titanica muncă. Țiganii începură să taie turnul din vârf. Pilitura de fier se aduna grămezi, grămezi. Însă cumva, informațiile s-au scurs, și parizienii fascinați se adunaseră să admire opera romilor, care înfăptuiau o Nouă Țiganiadă. De ar fi fost aici Ion Budai Deleanu! Ce admirabil ar fi descris el încordarea mușchilor țigănești pentru a supune și mărunți fierul încăpățânat al Turnului Eiffel. Încet-încet, Turnul se micșora văzând cu ochii. O ploaie fină de pilitură se revărsa peste mulțimea de parizieni obișnuită deja cu ororile războului. Francezii erau programați neuro-lingvistic pe surse, că ar fi bine ca Turnul Eiffel să fie tăiat, pilit, și topit. Că teroriștii ar ataca și ultima redută încăpățânată a culturii europene, stârnind astfel un nou război…Cu scripeți țiganii coborau mii de bare de fier, ce fuseseră mândria ingineriei franceze doar cu câteva zile mai înainte. Ceea ce vremea nu a învins, a învins echipa de Herostrați moderni! Între timp, eu fiind puțin amețit, căci sărbătorisem cum se cuvine evenimentul dând slavă lui Bacchus, m-am așezat sub Turnul Eiffel, să ațipesc puțin. Visul era de fapt un coșmar! Se făcea că Președintele Lefer nu a probase dezafectarea Turnului Eiffel! Mă zvârcoleam revoltat împotriva deciziei nimicitoare a planului al noului Herostratus, care eram eu, firește. Președintele Lefer nu putea să distrugă elementul căruia îi purta numele. Deodată, razele soarelui mă treziră. Cu ochii holbați de uimire, am văzut Măgăoaia lui Eiffel întreagă și neatinsă. Parizienii treceau liniștiți la muncă pe sub turn. Romii nu erau nicăieri. Atunci am înțeles că totul fusese un vis în alt vis. Un vis frumos în care eu fusesem un Herostratus modern. Trist, am plecat spre autocar, căci aveam bilet de înapoiere în România. Nu, nu îmi dădură francezii „explodare”(5), doar mă săturasem de atâta amor francez. Mă săturasem și de faima țiganilor. Îmi amintesc cum în prima mea zi în Paris, s-a oprit brusc metroul. Și pe întuneric am întrebat în engleză:
-Ce se întâmplă? Cine a făcut asta?
-Țiganii din România au tăiat cablurile de cupru ale metroului.
Noroc că întuneric fiind, nimeni nu a văzut că un țigan întreabă cine a furat cablurile de metrou. Ajuns în tabăra țigănească, am văzut o suspectă și imensă grămadă de cauciucuri arse care înveleau doar cu câteva ore mai înainte niște cabluri de cupru. Țiganii mi-au zis că au ars cauciucul care proteja cablurile de cupru. Nu am îndrăznit să-i întreb de unde aveau ei atâta cupru. Dar ei mi-au spus că urmează să-l vândă prin rulaj timp de un an de la un remat la altul. Ziua vânzîndu-l unui remat și noaptea următoare furându-l, ca ziua cealaltă să-l vândă la alt remat, care remat urma să fie jefuit, totul într-un ciclu karmic și samsaric (6) nesfârșit. Doar suntem indieni, nu?
Biblio-manelografie:
1-https://en.wikipedia.org/wiki/Herostratus
2- kar: penis în țigănește.
3-https://www.youtube.com/watch?v=JqJgCGNxv-0
4- miji= vagin în țigănește.
5- explodare: așa pronunță țiganii cuvântul „expulzare”.
6-https://en.wikipedia.org/wiki/Sa%E1%B9%83s%C4%81ra
Referinţă Bibliografică: 
Țiganii au vândut Turnul Eiffel la fier vechi, sau cum m-am visat un (H)erostratus modern / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2011, Anul VI, 03 iulie 2016.Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

ZIUA REPUBLICII INDIA/ INDIAKO GHES

O, Patrie a strămoșilor noștrii,
Noi cei tineri am uitat numele tău,
Dar limba noastră nu te-a uitat!
Când un rom spune pământ, el nu știe că,
Doar într-un singur loc se spune „phuv” pământului.
Acel loc ești tu, Barothan al nostru.
Numele tău este Baratha.
Dacă un rom cere apă,
El cere apa ta, căci doar apele tale se numesc „pani”.
Când un rom spune fiului său „Le kha”- „ia și mănâncă”,
El nu știe că așa spun și hindușii fiilor și fiicelor lor.
Iar dacă un rom își trimite fiul să doarmă
Spune aceleași cuvinte ca și indienii: Sou ja!
Când un rom nu știe ceva, spune: O Devel janel!
Aceasta în hindi se rostește: Deva jane!
Fii lăudată Patrie a limbii mele!
Vande Mataram
Barothan amare phurengo
Ame le terne bisterdeam tiro anau,
Tale amari Romani chib na bisterdea-tut!
Kana yek manush phenel phuv, vo na jeanel kă,
Yekhe korkore thaneste phendiol phuv phuviate.
Kodo than san tu, India, amaro Barothan.
Tiro anav si Baratha.
Kana yek manush mangel pani
Vo mangel tiro pani. Soske toko tire panya buchon pani.
Kana ik rom phenel peskă shiaveskă Le kha,
Vo chi jeanel ke kadea phenen vi la Indiakă jene
penge sheavenge thai sheiangă.
Hai kana ik rom tradel peskă shiavorăs te sovel,
Phenel le lava kai phenen-le vi le indikane jene: Ja sou!
Kana ik rom na jeanel vareso mothol: O Devel janel!
Kado phenimos phendiol hindikanes: Dev jane!
Au ashardino amaria shibiako Barothan!
Jai Hind! Hindustan Zindabad!
Referinţă Bibliografică: 
Ziua Republicii India/ Indiako ghes / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.