În anul 1250, generalul mongol Sali Noyan a atacat India și i-a adus pe Țigani/Cingari, nu pe Romi,  în Țările Române

Marcel Courthiade susține că țiganii au emigrat din India, orașul Kannauj, ca sclavi ai prințului afghan Muhammad al Ghazni, în anul 1018, 21 Decembrie. În favoarea ipotezei lui Marcel Courthiade, pe care a preluat-o de la profesorul Eric Meyer, nu există dovezi lingvistice. Lingvistica este singura știință care ar rezolva misterul originii romilor. Dar, aici nu vom vorbi despre romi, ci despre Cingari, o altă populație indiană, al cărei nume a devenit sinonim cu robia, fiind pomeniți  în anul 1385 la Mănăstirea  Tismana împreună cu robii tătari. Acest indiciu este foarte important, căci, în anul 1250, mongolul Sali Noyan ataca India și aducea sclavi hinduși în Iran:
„… Rashid’dd Fazhullah a spus în Jami’u’t Tawarikh, I, p.66 că sclavii hinduși găsiți în satele Inju din Iran în vremea lui (c.1300) erau în mare parte descendenți ai multitudinii Sclavi hindici adunați de comandantul mongol Sali Noyan în raidurile sale în Hindustan și Kashmir în anii 1250. Din istoria  lui Timur aflăm despre înlăturarea unei mase mari de populație civilă din Delhi și alte zone, istorii care  pot fi citite în Sharaffu’din’Ali Yazdi Zafarnama II. pp.122-24, 136, 141, 153. Timur a sacrificat inițial aproximativ 100.000 de captivi în tabăra sa adunată înainte de asaltul său asupra orașului Delhi (pp. 92-94), deși Yahya Sirhindi, Tarikh i Mubarakshahi, p. 106, pune numărul 50.000 . „(Nota de subsol nr. 26, pagina 113, Istoria economică a Indiei medievale, 1200-1500, de Irfan Habib).

Lucrul cel mai interesant este faptul că Domii din Siria, a căror limbă diferă de limba Romani, susțin că au locuit în Europa înainte de a veni în Siria, și că au fost aduși de mongoli în anul 1260:

„La fel ca și țiganii din Orientul Mijlociu, țiganii din Siria își cunosc bine originea. Un  Dom a spus scriitorului că poporul său locuiește în Siria de aproximativ 200 de ani, și a împărtășit o legendă vagă despre și-a adus aminte de bunicul său spunându-i despre „Muntele Kurbatului” . Această patrie legendară a fost localizată undeva în Europa. În conformitate cu povestea, Domii au mers de la Muntele Kurbat în Europa, apoi în India și în cele din urmă în Siria unde au locuit de aproximativ 200 de ani . Domii sirieni spun: „În ultimii 25 de ani am început să ne întrebăm cine suntem noi?”. Judecând după legendă, se pare că ei au avut o sursă externă de informații despre originea lor care a fost mixată împreună cu niște povești de la strămoșii lor. Povestea despre munte poate fi influențată de rapoartele despre o trecătoare din Iran numit „Koli-Killer Pass” situat în apropierea orașului Shiraz. Iar presupunerea că au locuit în Europa poate veni din informațiile preluate de la romii europeni. De fapt, mulți dintre domii sirieni au avut contact cu romii europeni și au recunoscut distincțiile dintre limbile lor. Unii dintre domi  credeau că originar provin din Bulgaria. Un altul a declarat că oamenii mai în vârstă spun că originile lor erau în timpul Mongolilor, în jurul anului 1260.”

(sursa: http://www.domresearchcenter.com/journal/14/syria4.html)

Atât în ​​Iran, cât și în Afganistan, populația majoritară confundă nomazii, referindu-se la acestea fie cu nume indiene, fie cu arabe: „Aceeași etichetă ̶ împreună cu denumirile Hindustoni-Lyuli, Afgon-Lyuli și Chingar / Changar ̶ este dată altor comunități etnice în regiune, cum ar fi Kavol și Chistoni, care au migrat pe teritoriile Uzbekistanului și Tadjikistanului modern din Afganistan în aceeași perioadă … Populația locală nu este conștientă de caracterul lor distinctiv și îi percep pe Paria, Kavol și Chistoni ca fiind una și aceeași comunitate „(Țiganii din Asia Centrală și Caucaz, Elena Marushiakova).

Acești indieni puteau fi Cingarii (cu care Romii au fost confundați), și despre care a scris italianul Cesare Veccelio, în cartea sa, “Degli habiti antichi et moderni di diverse parti del mondo” (1590). Desenul înfățișând indianca, cu numele de Cingara Orientale, îi aparține lui Cesare Veccelio, iar sculptura, lui Nicolas Cordier, datând din anul 1607, se numește la Zingarella.

Acei Țigani indieni nu erau romii, căci romii nu practică obiceiurile maritale dezonorante așa cum sunt reprezentați Cingarii indieni de izvoarele medievale. Cesare Vecellio, care i-a descris pe Cingari în “Degli habiti antichi et moderni di diverse parti del mondo”, spunea despre ei:

Acesta este un fel de oameni, care  rătăcesc în jur de trei zile într-un loc, trei în altul, nu au loc permanent, sunt creștini, dar se deosebesc de credința noastră catolică … Ei au un Domn, care este numit Regele lui Colucut, care,…, se închină diavolului în formă adevărată, sculptată, pictată, spunând că el a fost trimis de Dumnezeu în fața dreptății … Acest Rege are deci niște brahmini sau preoți care …atunci când dorește să ia o soție … este că unul dintre acești Sacerdoți este mai onorat, și doarme înainte cu mireasa lui și îi ia virginitatea și apoi este plătit cu cinci sute de ducați, oferindu-i libertatea de a fi mereu (în plăceri) carnale cu Regina …

La pagina 472 a ediției din 1589 titlul este Libro XI degli habiti dell’Asia, Indo Orientale di Conditione. Pe următoarea pagină găsim desenul unei țigănci, cu îmbrăcăminte specifică, proaspăt indiană, cu legenda Cingara orientale (poza articolului). La pagina 472 citim titlul Mulier orientalis, que vulgo Cingara dicitur– femeie orientală căreia vulgul îi zice Cingara. La pagina 474 este infățișată altă indiancă numită Donna Indiana Orientale di conditione, sau Nobilis Mulier Indica Orientalis. La pagina 475 vedem costumul unei femei Indiana Orientale di mediocra conditione.

Romii nu au avut niciodată Brahmani, nici nu există acest cuvânt în limba lor. Romii niciodată nu s-au închinat lui Satan. Hainele cu care femeia Cingar este reprezentată nu sunt caracteristice femeilor Rome. Niciodată romii nu au practicat obiceiuri rușinoase ca cel descries de Veccelio. La romi femeia trebuie să fie virgină în noaptea nunții. Concluzia este că Cingarii indieni descriși de Veccelio nu erau romii.

Migrații din India de-a lungul secolelor

Pe de altă parte, şi din India au pornit multe rase diferite de indieni către Europa. Iată aranjat de mine cronologic, exodul câtorva rase indiene diferite care au migrat către Europa. De subliniat că toţi aceştia aveau limbii proprii. Şi în ziua de azi, vorbitorii dialectelor numite Dom din Turcia sau Israel, nu se înţeleg cu vorbitorii dialectelor numite Romani din Europa :

  1. anul 166 î.e.n, când a fost menţionată prima colonie de indieni în Armenia antică, cei care câteva sute de ani mai târziu au fost convertiţi forţat de Sfântul Grigorie Luminătorul Armeniei la creştinism.( The Asiatic journal and monthly register for British and foreign India, China and Australasia, Volume 22, London 1837, pag. 181 )
  2. apoi în Persia, în anul 450 e.n., indienii aduşi de regele Bahram Gur.
  3. anul 700 e.n., când arabii au atacat provincia indiană Sind, şi i-au luat în sclavie pe indienii Jatt. Despre populația indiană Jatt , colecția de proverbe arabe a lui Maidani specifică faptul că Zotii sunt prinzonieri din Sind. Mafātī al-ʿUlūm , lucrarea omului de stat persan al-Khwārizmī, a fost compilată în 975-997. Acesta scria despre Zott: „zotii sunt păzitorii drumurilor. Aceștia sunt, vorbind strict, un popor de origine din Sind, numiți și Djattan.” Cartea aceasta este una dintre cele mai vechi enciclopedii islamice. Vedem că Jatii sunt descriși ca prinzonieri ai arabilor luați din Sind. Goeje, M. J. de (Michael Jan), Mémoire sur les migrations des Tsiganes à travers l’Asie, pag. 6-7: „Do not teach the police commissioner to do research or to Zotti fly. Biggest liar, the prisonnier of Sindh. The author notes about the first Zott that are vile people , about the second as each of low birth Sindi is given to a son of king.” Colecția Freytag, Prov. II, 580, N. 609. Atacul arabilor contra Sindului s-a petrecut prin anul 700 e.n.
  4. anul 1250, generalul mongol Sali Noyan a adus sclavi hinduşi din Hindustan şi Kashmir în satele lui Inju în anii 1250,conform notei de subsol nr. 26, pag 113 din lucrarea lui Irfan Habib, Economic History of Medieval India, 1200-1500: Rashidu’dd Fazhullah nota în Jami’u’t Tawarikh, I, p.66, că sclavii hinduși prezenți în satele lui Inju în Iran pe timpul său (circa 1300) erau descendenții multitudinii de sclavi hinduși adunați de învingătorul mongol Sali Noyan în raidurile sale în Hindostan și Kashmir în anii 1250.Un Dom sirian spunea că bătrânii lor îşi aminteau că originează din timpurile Mongolilor, aproximativ în anii 1260 era noastră (http://www.domresearchcenter.com/journal/14/syria4.html)
  5. aproximativ anul 1800 e.n. , acesta este ultimul exod modern din India – al indienilor Parya , care actualmente trăiesc în Iran şi Afghanistan.”According to parya themselves their ancestors migrated from India through Afghanistan around the turn of 19 century .” Elena Marushiakova, Vesselin Popov, Gypsies in Central Asia and the Caucasus, pg. 13.

Şi în Iran şi Afghanistan, populaţia majoritară îi confundă pe nomazi, denumindu-i cu nume ori indiene, ori arăbeşti: „The same label-along with the names Hindustoni-Lyuli, Afgon-Lyuli and Chingar/Changar-is given to other ethinc communities in the region, such as the Kavol and Chistoni, who migrated to the territories of modern Uzbekistan and Tajikistan fro Afghanistan in the same period… The local population is unaware of their distinctivenes and perceives the Parya, Kavol and Chistoni as one and the same community.” (Gypsies in Central Asia and the Caucasus Elena Marushiakova)

Bibliografie

Footnote nr. 26, page 113, Economic History of Medieval India, 1200-1500, by Irfan Habib:

https://books.google.ro/books?id=K8kO4J3mXUAC&pg=PA113&lpg=PA113&dq=Timur+brought+indian+slaves+in+Turkey&source=bl&ots=5Bla081BqR&sig=p1G1Ldc5-PEt3cffY-JyzBqQDnY&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjptpnMs8_MAhXLVywKHbyaA6wQ6AEISjAJ#v=onepage&q=Timur%20brought%20indian%20slaves%20in%20Turkey&f=false

M. M. Bartlett, „Munster’s Cosmographia universalis” în JGLS (3), 31 (1952), pp. 83-90.

This article is the property of Indo-Romani Vidyalaya

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Reclame