20 Februarie, Ziua dezrobirii ȚIGANILOR, nu doar a romilor!

Identitatea de ȚIGAN în perioada Evului Mediu românesc nu însemna că țiganii erau o etnie, ci un strat social, format din mai multe etnii diferite ca origine geografică și limbă. În sclavia numită ȚIGĂNIE  se aflau 11 etnii diferite: AFRICANI, SIRIENI, EGIPTENI, PERSANI, GAVAONI, RUȘI, VENEDICI, ARMENI, ILOȚI, GRECI, BULGARI. Practic, prin sintagma ELIBERAREA ROMILOR, se anulează istoria României.

Iată o dovadă SCRISĂ, un document de VÂNZARE ÎN ȚIGĂNIE, din anul 1700. Un țigan turc și o poloneză se vând țigani unui boier moldovean. Nevasta turcului, poloneză fiind, renunță la identitatea ei de RUSCĂ, și semnează documentul acceptând noua identitate, de ȚIGANCĂ, cu numele de Safta țiganca.

Documentul , datat la Iași, 25 martie 7217 (1704), demonstrează acest adevăr uitat astăzi:

„Eu Panaite Țiganul și cu fămeia mea Safta scriem, [etc.], cum noi… am socotit și ne-am văndut dumisali Hatmanului Lupului dirept doaîdzăci lei bătuți…, ca să fim dumisali direpți robi Țigani, și cu copii ce să vor naște dintru noi… Căci noi stăpâni n’am avut, că eu Panaite Țiganul am fostu Turcu și m’am botedzat, iară fămeiea mia iaste Ruscă din  Țara Leșească; pentru aceia ne am văndut dumisale Hatmanului.. . Eu Gligore diac de Cămară am scris zapisul. Pun degetul <<Safta Țiganca lui Panaite>>.”

Deși originea nevestei lui Panaite era clar specificată, ca fiind aceea de rusoaică din Polonia, ea semnează ca Safta Țiganca, nu „rusoaica”, așa cum era de așteptat. Noua ei stare de sclavie anula etnia și conștiința identității sale și a copiilor ei. Dacă Panaite era turc, sau țigan (Cingene), într-adevăr nu putem ști, deși el se recomandă așa, numele lui fiind de origine greacă, este greu de crezut ca o rusoaică să se căsătorească cu un țigan / rom, mai ales în acele timpuri. Putem considera totuși că din moment ce actul s-a făcut după ce cuplul a încasat banii, adică cei 20 de lei, și acel Panaite s-a botezat la ortodoxie (primind un nou nume?), atunci Panaite nu mai putea fi nici turc sau mahomedan, ci ţigan. Drept aceea, el s-a înrolat de bună voie în stratul social al robilor țigani și și-a asumat noua identitate de la începutul documentului. Este limpede că apelativul de ţigan în cazul celor doi nu se referea la etniile lor, ci la starea socială de sclavi. Dar, cel mai convingător amănunt, este mărturia  musulmanului Panaite, care spune că s-a botezat creştin ortodox pentru a putea fi făcut sclav ţigan! Cu adevărat, nu era posibil ca un musulman să fie făcut sclav, din cauza stăpânirii turceşti.

Bibliografie:

Studii și documente cu privire la istoria românilor, pp. 297-298, vol. VII, partea a III-a.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s