Poemul satiric și moralizator deopotrivă pe care am ales să-l traduc în romani, prezintă unele finețuri specifice minții infractorului ajuns la strâmtoare, omul care oscilează între foame și credință. Astfel, versul vedeți, gardul după curcan, ne arată că țiganii nu priveau curcanul din afara gardului, ci din interiorul curții, adică ei deja erau în toiul furatului, iar gardul nu era vreun obstacol. Versetele contradictorii, nici să-l luați, nici să-l lăsați, nu vreau păcat, dar dați-mi toată partea din curcan, însă schimbată pe carne de pește, care este de post, după cum se știe, ilustrează așa cum am zis, ipocrizia, împletită cu o cunoaștere subtilă a canoanelor creștine. Anton Pann sintetizează genial dorința de metanoia, pocăință a oricărui om, dar aceea de la sfârșitul vieții. Practic, țiganul lui Anton Pann, nu este un simplu hoț, este un filosof, dar și un teolog totodată. Găinarul, căci există rasa țiganilor găinari, sau khainiari, este un tip inteligent, care vrea să-și înșele cugetul că el este un om cuvios, care postește chiar dacă a furat, își sfătuiește de „bine” tovarășii de păcate, și chiar își întărește postul prin jurământ. Mie mi se pare genial motivul cărnii de pește, dar și viziunea gardului de după curcan. Este un poem savuros.
|
|
||||||
|
Thai anda’ kă sîm solahadino
Te na hhav chordino Te jean te paruvenla Thai pe masheste te denla, Kă phuro sîm thai arakhav man, Thai kamava te pokăisarau man. |
||||||
|
Câţi sunt aşa pocăiţi
Şi de rele părăsiţi,
Ei ca de foc să păzesc,
Dar pe alţii povăţuiesc
A face rău neîncetat,
Gândind că nu e păcat,
Dar, vai! când se dovedesc
Dopotrivă pătimesc.
|
Kola so sile pokăime,
Thai nasulendar mukline,
Von sar yagiatar arakhăn pen,
Thai averen sikiaren
Nasul te keren sadayek
Pakiaindoi kă na-i bezehh,
Tale, kuku! Kana si dikhline
Sea kadea dukha sile.
|
Rai Thagar Rishi 