Un milițian se laudă că a lovit o țigancă gravidă, care a avortat după lovitură

Fostul milițian, Dumitru Tudor, își scrie, aparent (sper să fie doar ficțiuni), memoriile pe facebook. În articolul Fluturica și Sandokan, domnul Dumitru Tudor descrie bătaia criminală pe care a aplicat-o unor țigănci pe care el le prinsese la furat. Pe țiganca Fluturica, gravidă, domnul milițian Dumitru Tudor a lovit-o cu piciorul în burtă, și femeia a avortat spontan în aceeași zi copilașul nenăscut la spital.

Cititorii vor putea judeca singuri povestea, pe care o pun în acest articol.

Implicațiile morale ale poveștii le voi discuta, căci reverberația comunismului încă răsună în inimile noastre. Comunismul în care legea era deformată după bunul plac al miliției, în care milițianul era un zeu.

-Milițianul în loc să constate furtul din rulotă, și să anunțe superiorii, că țiganul minor Eminescu a furat, vrea să-l aresteze.

-Țigăncile sar să îl salveze pe minorul Eminescu, prima dată cu vorba bună.

-Tovarășul MILIȚIAN Dumitru Tudor, ni se confesează: ”Văzând că am scăpat țigănușul și că țigăncile aproape mă dovediseră, am uitat că sunt femei și am început să mă bat cu ele ca și cu bărbații”…” Împărțeam pumni în stânga și în dreapta, de trosneau maxilarele țigăncilor, ba la un moment dat, uneia dintre ele mai agresive, i-am aplicat un picior în burtă.”…”Peste câteva zile, am aflat că una dintre țigănci, în urma loviturii de picior primite în burtă, trecuse pe la maternitate și avortase într-o lună destul de mare. Cu fustele alea mari și largi, nu observasem că este gravidă. Și nici nu știu dacă în acele momente eu stăteam să fac analiza unde lovesc. Era vorba de supraviețuire, când treaz rămâne doar instinctul de conservare. M-am dus la Maternitate și medicii mi-au confirmat avortul și că o chema Fluturica care locuia undeva pe str. Cicero. ”

-Tovarășe milițian, procedura oficială a meliției, asta prevedea, să te bați cu femeile?

-Tovarășe milițian, după mai bine de 30 de ani, cazul este clasat, de aceea ai rupt tăcerea?

Amoralitatea poveștii

Fostul milițian, detectiv particular acum, Dumitru Tudor, bravează pe pagina sa personală facebook. Se laudă cu crima. Mai rău, povestea pare adevărată, căci o comentatoare, spune: Am râs cu lacrimi, deși o mai citisem. La care Ioana Marasescu dă replica: Nu cred ca ai citit.o pentru ca singurii care stiau povestea au fost procurorii si militienii, evidet si tiganca.

Articolul are 96 de like-uri si 26 de distribuiri. Comentariile sunt rasiste. Nici un comentariu de compătimire față de tânăra mamă, Fluturica. Milițianul Dumitru Tudor se duce la Fluturica acasă să vadă dacă îl va reclama: ”Bine, zic eu, te înțeleg, dar ce facem cu avortul, o trăgeam eu de limbă să văd dacă are de gând să mă reclame, sau nu !”

Domnule Dumitru Tudor, doamna Fluturica nu putea să te reclame, că îi era frică de atotputernica Miliție.

Noblețea morală a martirei Fluturica

Tovarășe milițian Dumitru Tudor, țiganca aceea incultă, pe seama cărei tovărășia-dumitale acum se distrează, a dat dovadă de noblețe sufletească. Ți-a propus probabil să-i botezi viitorul copil. Tu ai schimbat vorbele țigăncii, spunând că ea ți-a propus să-i faci tu un alt copil. Ce țigancă de tradiție ar propune CELUI CE I-A UCIS FIUL NENĂSCUT să se culce cu ea? Rasismul tău, tovarășe milițian este evident: țigăncile cu fuste sunt magraoance, nu au morală, nu au simț matern, s-ar culca cu ucigașul propriului copil.

Dumneata, ucigașul fără regrete, te auto-eroizezi în actor indian, Sandokan, lipsit de griji, viril, atât de viril, încât biata țigancă Fluturica striga după tine pe străzi ca să te culci cu ea. Deci, ne portretizezi etnia drept totalmente lipsită de rezistență.

ÎNTRE-BARE FINALĂ: domnule Dumitru Tudor, este reală povestea, sau este rodul imaginației dumneavoastră?

 

Citiți povestea:

 

FLUTURICA… ȘI SANDOKAN !

Era într-o joi după amiază. Căldură mare, ca în luna iulie. Aveam program după amiază. Începeam la orele 17,00. Coboram alene, cu soarele în ochi, pe str. Crișan. Numai chef de serviciu nu aveam eu la acea oră și la treizeci și ceva de grade în atmosferă.
Ajung în parcarea din fața magazinului Decebal. Mi-a sărit în ochi o rulotă deosebită, care după numere, nu putea fi decât a unor străini. Cred că avea numere de Franța. Nu apuc să mă bucur de priveliștea care mi se arătase și care mă ducea cu imaginația spre vacanță, că vine la mine un necunoscut:
– Domnule Tudor, dumneavoastră lucrați la miliție, nu ?
– Da, zic eu plictisit. Ce s-a întâmplat ?
– Vedeți că străinii cu rulota din parcare, au intrat în magazinul Decebal.
– Or fi venit și ei să facă cumpărături, zic eu !
– Da, dar imediat ce au părăsit rulota, un țigănuș a spart ușa și a intrat în interior la furat. Este înăuntru și acum. Parcă cineva a aruncat pe mine cu o găleată cu apă rece. M-am trezit ca boxerii în ring după un knocaut încasat de la adversar. Instinctiv, am intrat în acțiune. Am văzut la colțul magazinului un grup de țigănci, care la vederea mea au devenit agitate, dar nu le-am băgat în seamă. Erau vreo 6-7 țigănci, din alea mari, cu fuste lungi și largi, magraoance le spuneam noi, probabil țineau de „șase”. Le-am ignorat și am plecat hotărât către rulotă. Am deschis ușa și am intrat în interior. Țigănușul, un puști de vreo 16 ani, Eminescu îl chema, era în interior cu brațele pline de boarfe, tocmai se pregătea să iasă din rulotă. Dar, ghinion, potera era peste el. Numai la asta nu se așteptase. Nu aveam cătușe la mine. Am încercat să-l prind bine de mâini, cu intenția vădită să-l duc la miliție.
– Surpriză, însă. În ușa rulotei mă așteptau magraoancele hotărâte să-și salveze puradelul trimis la furat. Atunci am realizat ce așteptau ele la colțul magazinului. Țineau de șase la puradel, să fure în siguranță. S-au repezit spre mine, m-au înconjurat, m-au prins de mâini și trăgeau de puradel să-l scape din mâinele mele.
– Lasă-l boierule că e și el mic și nu știe ce face !
Văzând că nu-l slăbesc din strânsoare, m-au prins de mâini încercând să mă imobilizeze, reușind într-un final să-l facă scăpat pe țigănuș. Foarte puternice, țigăncile. Mă prinseseră ca într-o menghine și mă gherăiau cu unghiile, făcându-mi numai canale pe brațe cu unghiile lor ascuțite, prin care curgea sângele șuroaie. Văzând că am scăpat țigănușul și că țigăncile aproape mă dovediseră, am uitat că sunt femei și am început să mă bat cu ele ca și cu bărbații. Împărțeam pumni în stânga și în dreapta, de trosneau maxilarele țigăncilor, ba la un moment dat, uneia dintre ele mai agresive, i-am aplicat un picior în burtă. Numai așa, am reușit să scap de ele. Am plecat către sediul miliției cu coada între picioare și fără hoț și bătut de țigănci și cu banii luați, cum se mai spune în asemenea situații. Nu vă mai spun de rușinea care am pățit-o, pentru că se adunase lumea ca la circ în plin centrul orașului. Iar un spectacol mai interesant decât o bătaie între Tudor și o gașcă de pirande, nici că găseai în altă parte. Ba, pe deasupra și spectacol gratis. Când am ajuns la birou și m-au văzut colegii plin de sânge, nu știau ce să creadă. Le-am povestit, sau mobilizat imediat și au plecat în urmărirea țigăncilor. Nu le-au găsit, întrucât se așteptau la așa ceva și s-au ascuns la niște familii de țigani care locuiau pe lângă restaurantul Drobeta. Am mers la cabinetul medical unde am primit îngrijiri, ieșind de acolo bandajat pe brațe, de arătam ca o zebră. Peste câteva zile, am aflat că una dintre țigănci, în urma loviturii de picior primite în burtă, trecuse pe la maternitate și avortase într-o lună destul de mare. Cu fustele alea mari și largi, nu observasem că este gravidă. Și nici nu știu dacă în acele momente eu stăteam să fac analiza unde lovesc. Era vorba de supraviețuire, când treaz rămâne doar instinctul de conservare. M-am dus la Maternitate și medicii mi-au confirmat avortul și că o chema Fluturica care locuia undeva pe str. Cicero. A doua zi m-am dus să o caut. Am găsit-o acasă, am stat de vorbă cu ea, era speriată rău, a crezut că am venit să o arestez. Țigăncușa era tinerică și foarte frumoasă, după ce m-am uitat mai atent la ea. Mi-a confirmat că a fost gravidă și că a avortat în urma loviturii primite. Dar, mi-a zis că nu este supărată pe mine.
– Lasă domnu șef, că nu este nici o problemă, că am destui puradei. Mi-am cerut totuși iertare, spunându-i că nu am lovit-o cu intenția de a-i produce avort, ci pur si simplu nu am văzut starea de graviditate. M-a văzut bandajat, i-am explicat ce sa întâmplat. Nici ele nu și-au dat seama ce mi-au făcut. În fond, la bătaie nu mai știi ce faci. Dai să scapi, care cum poate, pe unde poate și cu ce poate.
– Șefule, îmi zice Fluturica, te rog să nu fii supărat pe mine că nu te-am zgârăiat cu intenție.
– Bine, zic eu, te înțeleg, dar ce facem cu avortul, o trăgeam eu de limbă să văd dacă are de gând să mă reclame, sau nu !
– S-a prins. Zice, uite ne împăcăm dacă-mi promiți ceva !?
– Ia zii, să te aud, Fluturico?
– Te iert, dacă-mi faci la loc un copil. Să am și eu un copil tare ca matale, să-i pun numele Sandokan ! Pentru cei mai tineri, Sandokan era eroul unui film celebru la data respectivă, îi spunea Tigrii Malaeziei ! Țigăncile erau înnebunite să pună numele la băieți, Sandokan.
– Bine Fluturico, când te faci bine, ne întâlnim și o facem și pe asta. Și așa nu am „avut” nici o țigancă până acum.
– Să fiu a dracului, dacă o să mă uiți boierule. Nici nu știi ce arde pielea pe mine, să fiu a dracu! A rămas așa. De atunci, de câte ori mă întâlneam cu ea prin oraș, stiga după mine:
– Boierule, da cu Sandokan, cum rămâne? Că mi-ai promis…
Râdeam, dădeam a lehamite din mână și plecam mai departe. O dată a auzit soția și nu pricepea ce zice țiganca.
– Mitică, da ce copil trebuie să-i faci tu țigăncii ăsteia ! I-am povestit întâmplarea și s-a pus pe râs.
– Fiți-ar țiganca a dracu, să nu te prind, că te las…
– Ce dracu femeie, tu nu mai știi de glumă ?
Așa a rămas povestea cu Fluturica și Sandokan.

Al dvs. cu drag,
Dumitru TUDOR

 

 

 

 

 

Reclame

Un gând despre „Un milițian se laudă că a lovit o țigancă gravidă, care a avortat după lovitură”

  1. Comportare si comentariu de mitocan!!! Este stiut faptul ca, prin traditie, tigancile cu copii nu admit sa fie amante,mai ales la gagii! Se faleste mitocanul cu „succesul” lui la Fluturica!!!!!(imaginatie bolnava!)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s