Ciprian Necula, românul pretins ”rrom”. Cum a sărit să mă bată în Muzeul Romilor

Pe Ciprian Necula l-am văzut la televizor, când se contrazicea cu celebrul lingvist George Pruteanu. Am fost plăcut impresionat de domnul Necula. Au mai trecut niște ani, și am fost invitat de dumnealui la Muzeul Romilor din Giulești, o măgăoaie de tablă, impropriu denumită muzeu. Nu știam că am fost chemat la o pomană din banii Guvernului, în cinstea lui Nicolae Gheorghe, al cărui nume îl auzisem de abia atunci. Îmi amintesc că pe un afiș mare scria PAKIVALO chiar pe fruntea lui Nicolae Gheorghe, care avea față de ne-rom, Gajiu, sau Kashtalo. Mie, rangul de Pakivalo scris pe fruntea unui kashtalo mi s-a părut o mare nerușinare, dar m-am abținut de la comentarii.

I-am ascultat cu răbdare pe cei peste 100 de participanți la pomană, care au dovedit un mare grad de spălare pe creier, căci spuneau despre ei aceleași cuvinte: ”mă numesc X, și sunt produsul lui Nicolae Gheorghe, și sunt doctor în…”. O adunare de capete luminate mai lipsite de identitate, personalitate, simțul ridicolului și slugărnicie, nu am văzut adunate la un loc niciodată. După 4 ore chinuitoare, am dat să ies din sală, dar Necula  nu m-a lăsat. M-am reașezat pe scaun, și am ascultat discursul lui Necula:

”Acum că au plecat televiziunile putem vorbi între noi, țiganii.” Apoi, uitându-se către Nicoleta Bițu, văduva lui Nicolae Gheorghe a zis:” eu în peste 10 ani cât am intrat în casa lui Nicolae Gheorghe, niciodată nu am fost invitat la masă de acesta. Mânca țiganul, și mie nu îmi dădea nimic.” A spus aceste cuvinte Necula cu durere în suflet, se citea pe fața lui. Atunci am înțeles că Nicolae Gheorghe nu a fost pakivalo-onorabil. Romii reali sunt denumiți pakivale dacă descind din neam de pakivale, și ospătează pe oricine intră în casele lor cu masa pakiv-a onoarei.

În curtea muzeului, eu am început o discuție cu Gheorghe Sarău despre scrierile lui Yaron Matras și Ian Hancock, dar am constatat că Sarău își citește doar propriile lucrări. Apoi, Ciprian Necula, văzând că îl critic pe Ian Hancock, mi-a zis: ” Hancock este ZEUL limbii Romani, nu ai tu cum să-l critici pe el.” Atunci eu i-am zis că Hancock nu știe limba Romani de acasă, deci sigur are greșeli. Necula, plin de dispreț mi-a zis:

”Băi, Hancock și eu am scris, noi avem doctorate. Tu cine ești? Un nimeni!”

Eu i-am zis calm:” ce ai scris tu Necula, ai scris despre Pakivalo, ce ai pus pe fruntea lui Nicolae Gheorghe?” La aceste cuvinte Necula a strigat nervos:

Ieși afară din Muzeu!

Se învârtea pe lângă mine cu pumnii strânși, cu ură pe chip. Eu calm, i-am spus că nu e corect că fiu dat afară din Muzeul Romilor, și că suntem toți frați, că Iisus a stat pentru toți pe Cruce. Atunci Necula a regretat sincer ce a făcut, și și-a cerut iertare. Scena a sta a fost văzută de mulți oameni. Sincer, mă lupt și acum cu mine să îl iert pe impostorul Necula. De ce? Pentru că știu sigur că el nu este rom. Ciprian Necula s-a declarat rom în mod fraudulos, încălcând legile internaționale privind protecția identității etnice.

Nicolae Gheorghe, într-un reportaj difuzat la TVR (https://www.youtube.com/watch?v=aYI_XLoTD_o), spunea că dacă ești negru, ești automat rom. Eronat domnule Ciprian Necula. Eu am descoperit că în Țările Române, sub numele de ȚIGAN, au fost înrobite rmătoarele etnii: africani, athinganoi (greci, venedici, și egipteni) sirieni descrisi de Paul de Aleppo, 300 de mii de rusneci adusi in Moldova de Stefan cel Mare, gavaoni Kurzi, bulgari, armeni, si…romi. 

Cartea poștală pe care o vedeți, domnule Ciprian Necula, poate că vă va pune pe gânduri despre cuvântul ȚSIGAN. Cei din imagine NU erau ROMI, ci TSIGANI ORIENTALI, nimeni nu știe ce limbă vorbeau, sau ce identitate aveau. Românii i-au denumit țigani. Poate că fii lor acum sunt mari ongiști, hoți ai identității și culturii rome.

Ciprian Necula, ca și alte mii de români, înșeală opinia publică, invocând principiul subiectiv al ”simțirii identității de rom”. Or, legile cer dovezi OBIECTIVE, nu subiective:

„Obligația statelor este de a recunoaște și a proteja atât identitatea individuală a persoanei – decurgând din exprimarea liberă a acesteia de a aparține minorității, DESIGUR PE BAZA ELEMENTELOR OBIECTIVE cât și IDENTITATEA grupului minoritar.” (Ion Diacon, Protecția drepturilor omului în dreptul internațional contemporan, ed. a II-a, 2010)
Ce este IDENTITATEA etnică de ROM?
Raportul explicativ la Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din 1995, specifica faptul că:
Nu se poate admite că alegerea unei persoane de a face parte dintr-o minoritate poate fi arbitrară…, căci „alegerea individuală subiectivă este inseparabil legată de criterii obiective relevante pentru identitatea persoanei.” (op. cit, p. 168)
Autorul, Ion Diacon, explică ce este identitatea:
Identitatea este în cele mai multe cazuri, un fenomen complex, cuprinzând LIMBA, religia și cultura specifice, ele însele strâns legate între ele…în unele cazuri însă, persoane sau minorități, pot avea numai o identitate lingvistică sau religioasă distinctă; identitatea culturală, de regulă, nu poate fi separată de cea lingvistică sau de cea religioasă…identitatea persoanei – cultura, limba maternă, practicarea religiei – se construiește în cadrul grupului minoritar, se păstrează și se dezvoltă în ambianța comunității. De altfel, cultura, limba maternă, religia proprie sunt trăsături care se manifestă nu atât de persoane izolate, cât mai ales în comunicarea și împreună cu alte peroane care împărtășesc aceeași limbă, religie, cultură…Dreptul internațional, documentele menționate se referă însă la identitatea persoanelor care fac parte din minorități și a minorităților ca atare deoarece PROTECȚIA ACESTEI IDENTITĂȚI face necesară acordarea unor drepturi specifice și luarea măsurilor corespunzătoare.
Asumarea identității de ROM este o infracțiune
În concluzie, dacă un membru al comunitatății/strat social de ȚIGANI RUDARI sau ȚIGANI simpli, care nu vorbește unul din dialectele limbii romani, ar dori să ocupe locurile rezervate romilor în școli, licee sau facultăți, ar solicita o recomandare de la un ONG rrom (de regulă format din țigani, nu romi), sau ar semna o declarație pe propria răspundere că este rom, pentru a obține avantaje necuvenite, săvârșește o infracțiune contra DREPTURILOR OMULUI. Declararea de identitate falsă se pedepsește cu închisoarea în România. Identitatea de rom se dovedește prin cunoașterea unui dialect rom de acasă, așa cum glăsuiește și legea.
Bibliografie
Ion Diacon, Protecția drepturilor omului în dreptul internațional contemporan, ed. a II-a, 2010
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s