MARCEL COURTHIADE ȘI ERORILE DOMNIEI SALE: SUFIXUL –IMOS ESTE MOȘTENIT ÎN LIMBA ROMANI DIN INDIA

Domnul Marcel Courthiade este profesor ne-rom de limba romani la Sorbona, INALCO. El a dezvoltat o teorie a straturilor privind dialectele țigănești. În opinia sa (care acum este o dogmă internațională), dialectele țigănești de tip Arli sunt pe primul loc, în timp ce dialectele Kalderash sunt pe ultimul loc. A decis că este așa pe baza analizei a doar 9 cuvinte țigănești. A comparat 9 cuvinte rome fără a le raporta la o sursă originală (limbile indiene, desigur). Este ca și cum am decide care dialect românesc este mai bun, comparând dialectele românești între ele, fără a face referire la limba latină, de pildă. Deși lingvistul Morris Swadesh, creatorul glotocronologiei (a) a elaborat o listă (b) de 100 de cuvinte (215 inițial), listă care reprezintă vocabularul de bază al tuturor limbilor lumii, domnul Marcel Courthiade a comparat între ele 9 cuvinte țigănești cu variantele lor. Cu toate că lexicul limbii romani conține aproximativ 8000 de cuvinte, aproape tot atâtea ca și ebraica biblică.

Critica listei domnului Courthiade

1)”Phirdiom”-„am umblat”

Domnia sa nu a ales bine verbul. Orice lingvist serios alege conjugarea verbului „a face”. Dacă se alegea acest verb, atunci s-ar fi văzut că în India se folosește pronunția KĂR (imperativ, „tu fă!”), așa cum vorbesc căldărarii (strat iii), țiganii Arli folosind KER, pronunție mai puțin folosită în India. În acest caz teoria domnului Courthiade ar fi avut de suferit. Pronunția – diom versus –dem, nu este concluzivă, pentru că în India, conjugarea verbului „a face” este VO KĂRDIYA- „el a făcut”, exact cum se vorbește la căldărari. În India există și pronunția „kărdea”, dar voi dezbate acest subiect într-un viitor articol. În Hindi, conjugarea KĂRDIYA se folosește pt. persoanele I-a, a II-a, și a III-a singular. Adică indienii spun: „me kărdiya”-„eu am făcut”, „tu kărdiya”- „tu ai făcut”, „vo kărdiya”- „el, ea a făcut”. Țiganii spun: „me kărde(o)m”-„eu am făcut”, „tu kărdean”-„tu ai făcut”, „vo/voi kărdia”-„el/ea a făcut”. Într-un viitor articol, voi demonstra că romii au moștenit aceste forme de pronunție și conjugare din India.

2) -imos, Piatra din capul unghiului și osul-kokalo

Sufixul –imo(s) a fost piatră de poticnire pentru toți lingviștii și țiganologii. Se presupune că este preluat de romi din Grecia, ca urmare a îndelungii șederi în Imperiul Bizantin. Cu acest sufix se formează substantive din adjective: shukar-frumos, shukarimos- frumusețe, respectiv shukaripen. Sau, mishto- bine, mishtimos/mishtipen-bunătate. Domnul Courthiade a presupus și dumnealui ca toți țiganologii, că romii căldărari l-au preluat din Grecia. Așa că a pus dialectele de tip Arli în capul listei pentru că sufixul –ipen este indian. Deși nici în cartea domnului Gheorghe Sarău (1) nu este dată originea sufixului –ipen. Carte în care se discută pe larg teoria straturilor dezvoltată de Marcel Courthiade.

Dar, pentru că doar cei ce caută găsesc, eu am descoperit că de fapt, sufixul –imos este și de origine sanskrito-prakrită. Dacă țiganologii ar fi practicat Yoga, ar fi aflat că la formarea numelui unora dintre puterile mistice yoghine (2) se folosește sufixul –ima ,de exemplu „lagh+ima” – „ușurință”(lokh+imo) în țigănește.

Kokalo-os, se credea că este împrumutat de asemenea din limba greacă în țigănește, dar se pare că limba sanscrită îl are sub forma „kagkala” – „schelet”: http://spokensanskrit.de/index.php?tinput=kaGkAla&direction=SE&script=HK&link=yes&beginning=0

A se transformă în O

În India, A-ul final se transformă în O. De pildă, în limba hindi avem kala- negru (masc.), iar în bengali avem kalo-negru, forma aceasta (kalo) fiind folosită de țigani. Așa se explică transformarea sanscritului –ima în forma țigănească –imo. Dar limba romilor a păstrat forma sanscrită –ima în câteva cuvinte, de exemplu „patsima”-„opinie”.

Ceea ce nu știa domnul Courthiade este faptul că țiganii căldărari din Caraș-Severin folosesc PARALEL sufixele –imos și –iben. Căldărarii spun „hamos”- „mâncare”, dar și „haben” (mâncare). În acest caz, teoria domnului Marcel Courthiade este nevalabilă. Și sunt zeci de mii de căldărari care folosesc și sufixul –ben. Dar, domnul Courthaide nu știa, și ca urmare a acestui fapt (dezinteresul pt. cercetare) a declarat că dialectele de tip Arli sunt mai vechi. De altfel și romii Lovar folosesc paralel sufixele –imo/-ipo.

Cuvintele etalon prin care M. Courthiade a clasificat dialectele de tip Arli drept cele mai arhaice, sunt exemple incorecte. Dacă a ales cuvântul hindus „pani” ca etalon, de ce nu a ales și verbul hindus cu pronunția kărdiya – „el a făcut”, căci aproape în în toată India se pronunță „kăr”, nu „ker”, așa cum pronunță ursarii, deși în puține locuri din India se pronunță și „ker”. În toate lucrările lingvistice verbul „a face” este tratat de regulă cel mai frecvent, conjugarea acestuia fiind cel mai întâlnit exemplu în toate gramaticile de sanscrită, hindi, bengali și în studiile comparative indo-europene. Vedem că și căldărarii folosesc sufixul –ben, și ursarii folosesc sufixul –imos, nefiind vorba de fixarea preferențială a unui grup rom doar pe baza unui anumit sufix, sau a împrumutului sufixului –imos din Grecia, așa cum sugerează tabelul lui Courthiade. Ar fi fost mai potrivit ca cercetătorul francez să aleagă cuvântul haben – „hrană”, dar atunci ar fi fost limpede văzut că și căldărarii îl folosesc, și teoria ar fi avut fisuri! Sufixul –imo nu este grecesc, ci sanscrit, așa cum aflăm din lucrarea domnului Madhusudan Mishra. Domnul Mishra nu comentează limba romaní în lucrarea domniei sale, dar noi am găsit în ea dovezile că teoria arhaicității sufixului rom –ibe, în defavoarea sufixului –imo, este eronată.

Deși domnul Mishra (3) nu s-a ocupat în studiul său de limba romilor, pentru că limba romilor este indiană, este guvernată de aceleași principii gramaticale. Astfel, sufixul rom –imo este considerat de toți lingviștii limbii romaní că fiind un sufix împrumutat din greacă, sugerându-se deci că grupurile care-l folosesc nu vorbesc corect. Descoperirea că sufixul –imo este hindus ne aparține, pe baza studiului domnului Mishra. Tot cu ajutorul lucrării domnului Mishra am descoperit că sufixele rome –imo, –ibe, –po, sunt de fapt prezente în limba sanscrită, aproape identic ca în limba romilor. Sufixul hindus –ana (din khana – „hrană”), este de fapt analogul sufixelor hinduse – ima, –pan sau –po. De fapt, cuvântul rom habe/habo/haipo/hamos – „hrană”, este sufixat diferit de hindusul khana, dar sufixele sunt hinduse toate, inclusiv –imos, nu doar variantele cu –iben sau –ipen. Romii lovari, de pildă, folosesc nediscriminatoriu haben, hamos, hamo, hapo! Suntem curioși cum i-ar clasifica Courthiade pe romii lovari. De altfel, lucrarea domnului Gheorghe Sarău, în care sunt citate exemplele lui Courthiade, nu precizează originea geografică a sufixelor –ibe/ipo. Culmea ironiei, sufixul –imo / –ima este dacă nu cel mai vechi, fiind din prakrita Apabhramsha, este cel puțin la fel de vechi ca și grupul sufixelor –iben. Cât despre transformarea lui –a final în –o (din sufixul prakrit –ima), putem aminti alterarea din limba hindi a adjectivului kala – „negru”, în kalo din limbile bengali, nepali, rajahstani și romaní. Romii pronunță uneori sufixul –imo și –ima, (rishima – „ceartă”, în dialectul rom din Crimeea), exact ca în sanscrită, dar și –imoh sau –imas (anklimasta s. f. –„ieșire”, în graiul gurbet; pațima – „opinie”, în căldărărească).

În cartea despre limba prakrită Apabhramsha a domnului Mishra găsim exemplul vank+ima– deformare. În sanscrită avem vankra-strâmb, dar în limba din Nepal avem bango- strâmb, deformat, exact ca în limba romani. Câte secole au stat romii în India ca să evolueze sanscritul vankra în țigănescul bango, exact ca în limbile indiene moderne?

3) Elidarea lui –n. Pani, un substantiv androgin

Domnul Courthiade a decis că dialectele care folosesc forma „pani”-„apă”, sunt mai vechi decât cele care folosesc forma „pai”. Dar și sanscrita are forma पाय „paya” – „apă” (4). Ceea ce a omis să spună este faptul că atât în limba hindusă, cât și în limba romani, substantivul „pani” are terminație feminină (ni), dar este masculin. Sensul de masculin este dat în limba țiganilor prin adăugarea articolului hotărât „o”, iar în limba hindi este cunoscută printr-o îndelungată tradiție (5). Acest fenomen este considerat EXCEPȚIE în limba hindi. Iată că este excepție și în limba țiganilor. Concluzia este că în ciuda sutelor de ani trecute de la exodul indian, genul substantivului țigănesc „pani”-„apă”, a fost păstrat ca fiind masculin deși are terminație feminină în ambele limbi.

Limba romani mărturisește despre sine

Nu trebuia să se apeleze neapărat la limbile indiene pentru demonstrarea elidării lui „n” din pani/pai. Romii căldărari denumesc limba lor când „romani shib”, când „roma’i shib”. Căldărarii mai spun și „harku’i„- „de aramă”, în loc de „harkuni„. Deci elidarea lui „n” este frecventă. Se poate presupune ușor că romii au preferat pronunțiile mai ușoare, abandonând formele khoni-seu, kuni-cot, în favoarea formelor khoi și kui.

4) Gradul comparativ

Domnul Courthiade a ales formele po/mai. „Po” este de origine slavică iar „mai” este românesc. Exemple: „mai mishto/po mishto” – „mai bine”.

Singurele dialecte corecte, sunt cele care folosesc –eder pt. a exprima gradul comparativ: „mishteder” – „mai bine”. Această formă provine din sanscritul –tara, folosit pt. a forma comparativul. Nici acest aspect nu a fost amintit de domnul Courthiade.

Articolele hotărâte

Domnul Courthaide a omis să amintească și faptul că TOATE dialectele rome folosesc articolele hotărâte grecești „O” și „I”. Deci, și dialectele declarate de dumnealui de strat I sunt asemănătoare cu cele de strat II sau II. Ca urmare, toate dialectele sunt egale, căci folosesc aceleași articole hotărâte grecești, ca și sufixul –imos. Dar, așa cum tocmai am demonstrat, sufixul –imo(s) este și indian.

Articolul (6) despre arheologia lingvistică a sufixului –imo ca fiind de origine și indiană, nu numai grecească (indo-europeană) a fost editat în Anuarul societății prahovene de antropologie generală, nr. 2/2017 în articolul „Poporul rom, popor al limbii. Aspecte de luat în seamă în încercările de a stabili o limbă literară” și este scris de subsemnatul.

1-Sarău, Gheorghe, 1997, Romii, India și limba romani, București: Kriterion.

2-https://en.wikipedia.org/wiki/Siddhi#Eight_primary_siddhis

3-Mishra, Madhusudan, 1992, A grammar of Apabhramsha, Delhi: Vidyanidhi Prakashan Delhi.

4-http://spokensanskrit.de/index.php?tinput=pAya&direction=SE&script=HK&link=yes&beginning=

5-https://en.wikibooks.org/wiki/Hindi_Lessons/Lesson_4 : „But exceptions exist. for e.g., the following end in -ī (-ee) but are masculine: पानी (paanī) = water पक्षी (pakshī) = bird.”

6- Marian Nuțu Cîrpaci, „Poporul rom, popor al limbii. Aspecte de luat în seamă în încercările de a stabili o limbă literară” în Anuarul societății prahovene de antropologie generală, nr. 2/2017, Centrul jedețean de cultură Prahova, Editura Mythos.

a-https://en.wikipedia.org/wiki/Glottochronology

Glotocronologia este tehnica de calcul a separației temporale dintre două dialecte.

b-https://en.wikipedia.org/wiki/Swadesh_list

Copyright ©2017 Cîrpaci Marian Nuțu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s